Larry Flynt vs. da Vinci
Se cheama Legea nr. 196/2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei.
La articolul 1, acest act normativ face cunoscut scopul sau, astfel:
“Art. 1. – Prin prezenta lege se instituie măsuri de prevenire şi combatere a pornografiei, în scopul protejării demnităţii persoanei, a pudorii şi a moralităţii publice.”
In urma unei scurte interpretati gramaticale, se pot extrage urmatoarele:
- Pornografia trebuie prevenita, eventual combatuta;
- Demnitatea persoanei trebuie ocrotita;
- Pudoarea trebuie ocrotita;
- Moralitatea publica trebuie ocrotita;
Din textul articolului 1 din Legea nr. 196/2003 se poate deduce foarte usor ca pornografia este un lucru rau, urat si nedorit. Acest lucru este confirmat si de dictionarele explicative ale limbii romane. Conform acestora, “pornografia” este definita asftel:
PORNOGRAFÍE s. v. obscenitate.
pornografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
PORNOGRAFÍ//E ~i f. 1) Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. /<fr. pornographie
PORNOGRAFÍE s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. ♦ Atitudine, faptă, vorbă obscenă. [Gen. -iei. / < fr. pornographie].
Vreau sa spun…
Cica traim intr-o societate libera care promoveaza independenta opiniei. Pai da, ce, nu o promoveaza? Cartile de istorie sunt manjite de sangele celor care au luptat si au murit pentru libertate, fie ea de orice fel. Dar oare acel sacrificiu a fost util? Oare, cine a murit pentru o farama de independenta si-a imaginat vreo clipa ca doar a schimbat un sistem cu altul? Opinia publica e maleabila, pentru a-ti impune propriul algoritm social trebuie doar sa intervii in timpul unei schimbari drastice de mentalitate, cand ratiunea e vulnerabila si oamenii asteapta sa fie serviti cu noua ordine mondiala. Nimeni nu-i cauta originile ci toti o accepta ca atare. Valorile pe care martirul incearca sa le insamanteze in mentalitatea sociala se izbesc adesea de scutul propagandist tesut in jurul multimii oarbe. Recunoastem aici politicianul las cu zambet carismatic pe care si l-a antrenat la scoala politica?
Intelectualul isi hraneste existenta din platoul creatiei, idealistul isi potoleste setea din cupa plina a revelatiei, dar politicianul pragmatic nu-si poate dormi somnul intr-o lume cu gura sloboda. Esti liber sa faci ce vrei, dar nu incalca legea, esti liber sa spui ce vrei, dar nu instiga. Si atunci, ce este un martir? Dar un Fat-Frumos, un razboinic, un cavaler in armura stralucitoare pe un cal alb? Pentru ce suntem indoctrinati cu himera existentei unor eroi, daca pe de alta parte ni se cultiva samanta inhibitiei?
Mi-e dor sa fiu copil, mi-e dor sa fumez pe strada, mi-e dor sa simt ca iubirea e mai importanta decat banii, mi-e dor sa port camasi sifonate, mi-e dor sa-mi rup mana la fotbal, mi-e dor de textele colorate de pe gips. Mi-e atat de dor sa fac aceste lucruri inacat uneori chiar incalc aceste bariere mentale si redevin adolescentul care dormea pe banca rupt de beat. Eram tanar, neinteles, betiv, fara viitor, fumator, rocker, pletos, chelios, drogat, nepieptanat, nedormit, mahmur, euforic … dar eram LIBER. Pentru ca societatea nu ma condamna pe mine ci arunca vina in carca celor care trebuia sa se ocupe de educatia mea. Poate ca, la urma urmei, despre asta e vorba: intotdeauna trebuie sa existe un tap ispasitor. Si tragedia incepe atunci cand tu esti ala.
“Sunt intelectual” – Esti pe dracu’!
Suntem ceea ce suntem si nimic mai mult. Suntem exact asa cum ne-am nascut iar de-a lungul vietii incercam din rasputeri sa cream niste aparente care mai devreme sau mai tarziu vor desemna pasii determinanti in asumarea unui destin incert. Nu poti fi mai mult sau mai putin inteligent decat esti deja. Poti, in schimb, sa afli mai multe, poti fi mai invatat, mai citit, mai documentat etc.
Dar depinde de tine cat de hotarat esti sa te indrepti spre un anumit domeniu si cat de atent ti-ai calculat posibilitatea de accedere si probabilitatea unei evolutii. Cu totii ne gandim inainte de a ne avanta in tumultul “vietii productive” pe ce cale s-o apucam. Au loc consultari cu cei apropiati, cu experti, timpul trece umplut cu povara deciziei, ca in cele din urma sa facem cea mai prost inspirata alegere: dam la facultate.
La care facultate sa dam? Sincer, a fost asta intr-adevar o problema, in special dupa 1990? Sa fim seriosi, sunt putini cei care intr-adevar au capacitatea si vointa necesare asumarii unei cariere pentru care se cer studii superioare. Majoritatea, in schimb, se indreapta spre institutii unde “vii turist si pleci jurist”. Este lesne de inteles ca niste absolventi ai acestor institutii nu vor reusi niciodata sa se afirme, decat foarte greu, fiindca le va lipsi pregatirea. Ca un rezultat deloc neasteptat, se va ajunge la compatimirea “sarmanilor” doctorasi, juristi si economisti care ajung “maturatori” fiindca statul nu-i ajuta. Acestor oameni le dau o veste care s-ar putea sa nu-i prea incante: traim in economie de piata, pe principiul liberei concurente. Reusesti daca esti competent. Sper ca actuala generatie de absolventi sa inteleaga riscul provocat de surprusul de “intelectuali” si sa-si indrepte odraslele catre activitati care ofera calificare la locul de munca. Omenirea are nevoie de mai multi executanti decat intelectuali.
O diploma ar trebui sa fie utilizata in scopul pentru care a fost obtinuta, nu ca motiv de compatimire.
Pe acest blog nu se fumeaza…NOT!!!
De cativa ani incoace, oriunde mergi, daca esti fumator, te lovesti de o mare dilema: “Oare aici se fumeaza?”. Invariabil, raspunsul este ceva de genul: “In mod normal nu, dar poti sa-ti aprinzi tigara langa geam”. Asta ar trebui sa ma faca sa ma simt cumva mai important? Pentru ca nu ma face, dimpotriva, ma simt ca si cum mi-ai spune “Daca tot esti atat de nesimtit incat sa fii fumator, mai conteaza ca ma intoxici cu fumul tau?”. Da, dragii mei, de dragul aparentelor sunt multe persoane care-si calca pe principii. Un simplu viciu a ajuns un motiv serios de discriminare.
DE CE ESTE ATAT DE IMPORTANTA SA NU SE FUMEZE? De ce atunci cand intru intr-un local plin ochi si caut locuri “la nefumatori” e plin acolo de oameni ce-si etaleaza ostentativ tigarile? De ce prietenii lor nefumatori tolereaza asa ceva? Va spun eu de ce: pentru ca e mai important sa fii undeva cu prietenii decat sa te apleci catre argumente superficiale cum ar fi viciile. Parca eram diferiti unul de altul, nu? Ce sa facem, sa cream cate o categorie pentru fiecare individ in parte? Nu! Trebuie sa ne toleram unii altora anumite defecte, pentru a beneficia de calitatile pe care le avem.
S-a interzis fumatul, dar pe noi nu ne-a intrebat nimeni daca asta vrem!
